La mare cu Captain GO

Alo? Incalzirea globala? Va rog sa opriti atacul asupra orasului Bucuresti! Vreau sa respir aer “neincalzit”! Insist sa luati masuri! Daca nu, va amenint ca in fiecare weekend voi face tot ce este necesar pentru a ma conserva in buna stare

Cum am facut si weekendul acesta de exemplu, nu am mai suportat Bucurestiul si am plecat la mare! Am ajuns destul de tarziu la plaja sambata (in Vama Veche) si dupa aceea am luat pentru prima oara la pas 2 Mai. Si nu mi-a parut rau deloc.

In 2 Mai nu sunt foarte multe de facut in afara de plaja. Este un sat (statiune e prea mult spus) frecventat de impatimitii care inca iubesc Vama Veche si plaja din 2 Mai. Si cam atat. Poti sa vezi corturi pe plaja, seamana foarte mult cu Vama Veche, dar mult mai linistit.

Am pornit itinerariul capatul satului, venind din Vama Veche: pensiuni, casute, terase la care pestele este preparatul principal; ne-am amintit si de datoria obsteasca de a ne exprima liberi si nestingheriti optiunile:

Cum ne plimbam linistiti, ne-am dat seama ca am putea incerca specialitatile din peste prezente la tot pasul. Si intuitia divina a lovit-o pe Ilinca - viitor bancher la

“Stiu eu! Putem sa mergem la pescarie!” Nu pot sa spun ca am fost prea incantat… sa mergem la pescarie si ce.. sa cumparam peste? Si sa il gatim noi? Totusi…vroiam sa mancam in aceeasi zi! Dar nu am fost dezamagiti, pescaria era de fapt casa unor pescari:

Intrarea nu a fost cine stie ce, dar inauntru totul era rupt dintr-o poveste:

Iar pestele… pentru ca numai asa ceva se serveste… a fost INCREDIBIL!!! Este proaspat, pescuit din Marea Neagra de obieci in acea zi. Daca ajungi prea pe seara, risti sa se termine si poate te alegi cu o mamaliga… fara peste! Am degustat dorada, guvide, rechin si stavrid prajit. Evident, inainte am degustat un bors de peste care a fost cel mai bun mancat de mine pana in acel moment (si asta iti spune unul care nu se prea da in vant dupa bors in general).

Si inca ceva - a fost primul loc in care am intalnit scris pe meniu (daca asa se poate numai o foaie plastifiata): NU SERVIM NICI UN FEL DE BAUTURI! VI LE PUTETI PROCURA LA MAGAZINUL DIN APROPIERE! Sa te miri… sa nu te miri…

Cu greu ne-am desprins de acest loc minunat in care voi revei cu siguranta si am plecat spre plaja din 2 Mai cand soarele era deja asfintit.

O cazemata din timpul razboiului, asa cum poti vedea multe pe litoralul romanesc, zacea parasita pe malul marii in bataia valurilor.

Duminica: o noua zi! Ce sa facem, ce sa facem? Stiu: hai pe plaja intre Jupiter si Saturn, unde peisajul este absolut superb:

Totusi sa intri in apa a fost o dovada de mare curaj… la cele 15 grade din apa, a fost o mare provocare. Se pare ca in Marea Neagra se schimba curentii si vin catre mal ape reci din larg. Cu greu, strangand din dinti am facut o baie scurta. Se spune ca este sanatos sa faci bai reci, se pune sangele in miscare si stimulezi intreg organismul. Deci pot sa mananc mai nesanatos saptamana asta ca tot acolo ies

Ca de obicei timpul a trecut repede de tot si a venit seara

Si acum un ultim avertisment: daca in weekendul care vine, vremea din Bucuresti nu o sa fie suportabila, gata! Imi iau un rucsac, un prosop si dau fuga la mare! Pe weekendul viitor!

Toata viata mea de pana anul acesta m-am intrebat cum o fi oare un 1 mai la mare… nu intelegeam entuazismul celor din jurul meu, cu atat mai putin nu le puteam impartasi din amintirile de vamaiot primavaratic.

Anul acesta insa a fost diferit. Intamplarea a facut ca vacanta mea de 1 mai sa inceapa cu vreo 10 zile inainte de data calendaristica consacrata, astfel incat la intoarcerea din tarile calde am aterizat din avion direct in masina cu gasca de prieteni in drum spre mare.

Era nostim ca plecam pe 30 aprilie pentru a sarbatori 1 mai in statiunea 2 mai si ne intorceam pe 3 mai acasa… Nu vedeam rostul manusilor si al caciulii, dar prima noapte pe plaja mi-a revelat utilitatea lor, la fel si prima noapte in vila in care am fost cazati. Vedere la mare, un manunchi de steaguri la grinda - Romania, UE si - surpriza! - Steaua - perdeluta la baie in loc de usa si un caaaancer noaptea, de ziceai ca esti la cateva sute de metri altitudine. Noroc cu patronul de treaba si cu pisicile din dotarea vilei, ca ne mai incalzeam si noi sufletele.

Pranzul in 2 mai era… la fara un sfert. Se pare ca in statiunea aceasta toate locurile au conotatii temporale! Cu toate acestea, terasa “La fara un sfert” era ok, insa am incercat si la Margot, de dragul diversitatii…

Ultima primbare in 2 mai a fost “la stanci”, la cules de melci si scoici, dar cu gandul la Scoica din Constanta - pizzerie pe care toti o lauda asa cum lauda si ideea de 1 mai la mare, dar pe care inca nu am apucat sa o experimentez.

Nu-i nimic, la anu’! Pe 2 mai